cununii, s.f. 1. Căsătorie (religioasă). ♢ Loc. adj. Cu cununie = (despre soț sau soție) căsătorit religios. ♢ Expr. A lua (pe cineva) cu cununie = a se căsători cu cineva (religios). 2. (Concr.) Cunună (3). ♢ Expr. A(-și) pune cununiile (pe cap) = a (se) cununa. – Cununa + suf. -ie.
s. 1. căsătorie, (pop.) nuntire, nuntit. (~ oficiată la biserica ...) 2. cunună, (reg.) pirostrie. (~ pentru miri.)
f. 1) Ceremonie religioasă cu ocazia căsătoriei. 2) Cunună care se ține deasupra capetelor mirilor în timpul ceremoniei religioase. [Art. cununia; G.-D. cunu-niei; Sil. -ni-e] /a cununa + suf. ~ie