cupole, s.f. Partea de formă semisferică, poligonală sau eliptică care alcătuiește acoperământul unui dom, unei turle sau unui mare edificiu; boltă. – Din fr. coupole.
f. 1) Partea interioară, boltită, cu baza circulară a acoperișului unui edificiu; boltă. 2) Structură anatomică în formă de boltă. /<fr. coupole
s.f. 1. Construcție executată din zidărie, din metal etc. asemănătoare bolții; boltă. 2. Structură anatomică în formă de boltă. ♦ Parte boltită a unui aparat. [< it. cupola, fr. coupole].