cuprinși, -se, adj. 1. (Rar) Îmbrățișat (unul cu altul). 2. (Pop.) Înstărit, bogat. – V. cuprinde.
(I 2, II) cuprinsuri, s.n. I. 1. Conținut. Cuprinsul cărții. ♦ Sumar (II 2). 2. Întindere, suprafață. ♦ Spațiu înconjurător. ♦ (Înv.) Loc, ținut. II. (Înv.) 1. Stăpânire. ♦ (Concr.) Proprietate. 2. Curte întărită a unui castel. [Var.: copríns s.n.] – V. cuprinde.
s. 1. întindere, întins, spațiu, suprafață, teritoriu, (înv.) cuprindere, olat. (Pe tot ~ul țării.) 2. limită, (rar) perimetru, (înv.) ocol. (În ~ ul cetății.) 3. conținut, (rar) plin. (Se zbuciumă marea și ~ul ei.) 4. conținut, corp, materie, (înv.) cuprindere. (În ~ul cărții.) 5. conținut, sumar, tablă de materii, (înv.) registru, scară, sumă, (grecism înv.) pinax. (~ul unui volum.)
s. v. cotropire, gard, invadare, invazie, împrejmuire, încălcare, îngrăditură, năpădire, ocol, ulucă.
s. n. (sil. -prins), pl. cuprínsuri