curățitori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care curăță. 2. S.f. Mașină sau instalație folosită la separarea corpurilor străine dintr-un material pulverulent, granular etc. 3. S.n. Unealtă, aparat sau dispozitiv utilizat la desprinderea depunerilor, impurităților etc. de pe suprafața pieselor. 4. S.n. Aparat pentru separarea dintr-un fluid a unei faze formate din particule de lichid sau de solid. – Curăți + suf. -tor.
adj. m., pl. curățitóri; f. sg. și pl. curățitoáre
(aparat) s. n., pl. curățitoáre