curburi, s.f. Îndoitură în formă de arc; loc unde se găsește o astfel de îndoitură. – Din fr. courbure.
s. arcuire, încovoială, încovoietură, îndoitură. (Tavanul formează o ușoară ~.)
s. f., g.-d. art. curbúrii; pl. curbúri
f. Îndoitură în formă de arc. /<fr. courbure
s.f. Îndoitură în formă de arc, arcuire; loc unde se află o îndoitură. [< fr. courbure].
s. f. îndoitură în formă de arc, arcuire; locul îndoiturii. ♢ regiune muntoasă, deluroasă în formă de semicerc. (< fr. courbure)