(1) curieri, -e, s.m. și f., (2) s.n., (3) curiere, s.n. 1. S.m. și f. Factor poștal. ♦ Persoană (în serviciul unei instituții) însărcinată să ducă la destinație corespondență, mesaje etc. ♦ Ștafetă. 2. S.n. (Înv.) Corespondență care se trimite sau se primește deodată; poștă. 3. S.n. (Înv.) Nume dat unor publicații periodice (cu caracter informativ) sau unor rubrici din aceste publicații. [Pr.: -ri-er] – Din fr. courrier.
s. mesager, ștafetă, (înv. și reg.) olac, olăcar, (înv.) menzil, paic, pion, poștă, tabelar, tătar, vătășel. (A sosit un ~ călare.)
(corespondență, publicație, rubrică) s. n. (sil. -ri-er), (publicații, rubrici) pl. curiére
m. 1) Persoană care duce corespondența unei instituții. ♢ ~ diplomatic lucrător la ministerul de externe care transportă poșta diplomatică. 2) înv. Buletin informativ tipărit periodic, care cuprinde infor-mații dintr-un domeniu oarecare. [Sil. -ri-er] /<fr. courrier
s.m. și f. 1. Factor poștal; cel care transportă corespondența, mesajele unei instituții. ♢ Curier diplomatic = funcționar la Ministerul de externe care duce poșta diplomatică. ♦ Ștafetă. 2. Transportul scrisorilor, al ziarelor etc. ♦ Scrisorile expediate sau cele care sosesc undeva. ♦ Cronică dintr-un jurnal sau dintr-o revistă. [Pron. -ri-er. / < fr. courrier, cf. it. corriere, germ. Kurier].
I. s. m. f. cel care transportă la destinație corespondență, mesaje etc.; factor poștal. ♢ ștafetă. II. s. n. 1. transportul scrisorilor, al ziarelor etc. ♢ scrisorile expediate sau primite deodată. 2. mijloc de transport (vehicul, navă, avion) care servește la transportul corespondenței sau asigură un serviciu comercial regulat. 3. cronică dintr-un jurnal sau dintr-o revistă. (< fr. courrier)