definiția curmală definiție dex

curmale, s.f. Fructul curmalului, comestibil, brun-roșcat, oval, bogat în zahăr, cu gust dulce și plăcut. – Cf. ngr. kurmás.

s. (BOT.) (înv.) finică. (~ este fructul curmalului.)

s. f., g.-d. art. curmálei; pl. curmále

f. Fructul curmalului. /<ngr. kurmás, turc. kurma

s.f. – Fruct al arborelui Phoenix dactylifera. – Mr. curmă. Tc. kurma, prin intermediul ngr. ϰουρμάς (Roesler 597; Șeineanu, II, 149; Lokotsch 885; Ronzevalle 86); cf. alb., bg. kurmá, sb. urma. Sing. normal, curma, a fost înlocuit de un sing. analogic, format pe baza pl. curmale. – Der. curmal, s.m. (arborele care face curmale).

curmali, s.m. Arbore exotic din familia palmierilor, cu trunchiul înalt până la 25 m, cu frunze mari de 2 -3 m și cu fructe comestibile (Phoenix dactylifera). – Din curmală (derivat regresiv).

s. (BOT.; Phoenix dactylifera) (înv.) finic.

s. m., pl. curmáli

m. Arbore din familia palmierilor, care crește în regiunile calde, cu fructe ovale sau sferice, suculente și hrănitoare. /Din curmală