cúrpen (cúrpeni),
s.m. –
1. Tulpină de
plantă agățătoare,
tulpină sarmentoasă. –
2. Nume dat mai
multor plante agățătoare (
Clematis vitalba;
Clematis recta;
Lonicera xylosteum; etc.). – Mr.
curpan, curpăn.
Origine incertă. Se
consideră în
general că
provine din
alb.
kurpen, kuljpër (Densusianu,
Rom., XXXIII, 277; Meyer 213; Philippide, II, 710;
Pascu, II, 219; Rosetti, I, 115;
DAR); însă nu se
spune nimic despre originea cuvîntului
albanez. Pe de altă
parte, nu pare
posibil să se
facă abstracție de
identitatea semantică și de
asemănarea fonetică a
acestui cuvînt cu
curmei, care de
asemenea s-a
folosit probabil cu
forma *
curman, cf.
rezultatul rut.
kurmán. Este
posibil ca
ambele cuvinte să fie în
legătură cu
crîmpei „
bucată,
felie,
capăt”, din al
cărui consonantism primitiv par a fi
rezultat ambele var.; cf. și
curfan, var. din Trans. a lui
curpen, și
crînf, var. din Trans. a lui
crîmpei. – Der.
curpenos, adj. (
sarmentos);
carpeniș, s.n. (
bălării,
tufe);
(în)curpeni, vb. (a
înfășura, a
răsuci);
curpeniță, s.f. (
varietate de
clematită).
Dacă presupunerea noastră este
exactă,
trebuie să
deducem că
alb.
kurpen provine din
rom. sau din mr.