curtez, vb. I. Tranz. A face curte (III) unei femei, a căuta să-i câștigi favoarea, dragostea; a curteni. – Din curte (după fr. courtiser).
vb., ind. prez. 3 sg. și pl. curteáză
tranz. (femei) A trata cu atenție deosebită pentru a câștiga favoarea, simpatia sau dragostea. /Din curte
vb. I. tr. A face curte unei femei, a căuta să-i câștigi favoarea, simpatia, dragostea. [După fr. courtiser].