curtaje, s.n. Ocupația curtierului. ♦ Remunerație acordată curtierului la încheierea unei tranzacții. – Din fr. courtage.
s.n. Ocupația de curtier. ♦ Remunerație care se cuvine curtierului. [Cf. fr. courtage].
s. n. 1. ocupație de curtier; brokeraj. 2. scăzământ făcut sub formă de plată cuvenită curtierilor, pentru tranzacțiile și operațiile încheiate prin mijlocirea lor. (< fr. courtage)