curtoazii, s.f. Politețe (exagerată); amabilitate, complezență, curtenie; etichetă. – Din fr. courtoisie.
s. amabilitate, atenție, galanterie, gentilețe, politețe, (rar) curtenie, (înv.) libov. (~ cu femeile.)
s. f. (sil. -toa-), art. curtoazía, g.-d. art. curtoazíei; pl. curtoazíi, art. curtoazíile
f. Purtare plină de amabilitate; atitudine binevoitoare; curtenie. [G.-D. curtoaziei; Sil. -toa-zi-e] /<fr. courtoisie
s.f. Politețe, amabilitate, complezență; etichetă. [Pron. -toa-zi-e, gen. -iei. / < fr. courtoisie].
s. f. politețe; amabilitate, etichetă, curtenie. (< fr. courtoisie)