definiția curului definiție dex

expr. (vulg.) a avea mersul țeapăn

expr. (vulg.) a nu avea astâmpăr, a nu-și găsi locul

expr. (adol., obs.) a da de necaz.

expr. (vulg.) a se îndrăgosti de cineva, a fi fascinat de cineva.

expr. (vulg.) a face un lucru în mod superficial / de mântuială.

expr. (vulg. – d. femei) a fi foarte slabă, a avea picioare subțiri.

expr. (vulg.) a nu-i păsa, a-i fi indiferent.

(pe cineva) expr. (vulg.) a linguși (pe cineva).

expr. (glum. vulg.) la revedere!

expr. a fi inoportun.

expr. (adol., vulg.) a se supăra; a se enerva, a se înfuria.

expr. (adol., vulg.) a avea parte de necazuri; a da faliment.

(cineva / ceva) expr. (vulg.) care simte o atracție puternică (față de cineva / ceva)

expr. (vulg.) cu mâna goală, fără cele necesare.

, cururi, s.n. (Pop.) Șezut, popou. – Lat. culus.

s. v. anus, dos, fund, popou, șezut.

s. n., pl. cúruri

s.n. – 1. Șezut, fund. – 2. Anus. – 3. Buci. – 4. Fund, parte posterioară sau inferioară a unor obiecte. – Mr., megl., istr. cur. Lat. cūlus (Pușcariu 453; Candrea-Dens., 450; REW 2984; DAR); cf., it. sp. culo, prov., fr., cat. cul, port. cú. – Der. curar, s.n. (opritoare la ham); curos (var. cureș), adj. (cu fundul mare); curimănos, adj. (cu bucile mari).

s. v. pecingine.

s.n. invar. (vulg.) (sul de) hârtie igienică.

expr. (vulg, peior.) 1. om fricos. 2. diletant, ageamiu.

expr. (vulg.) afacere nerezolvată; efort inutil; drum făcut de pomană.

expr. (vulg., glum.) femeie exagerat de slabă.

prov. (vulg.) vorbele spuse în pripă atrag după sine regrete, repercusiuni etc.