, -Ă, cutumiari, -e, adj. Care ține de cutumă, privitor la cutumă; tradițional. [Pr.: -mi-ar] – Din fr. coutumier.
adj. (JUR.) consuetudinar. (Practică ~.)
Care ține de cutumă; propriu cutumei; tradițional. [Sil. -mi-ar] /<fr. coutumier
adj. Referitor la cutumă; tradițional, consuetudinar. [Pron. -mi-ar. / cf. fr. coutumier].