, cuvântări, s.f. Acțiunea de a cuvânta și rezultatul ei; vorbire în public desfășurată cu oarecare solemnitate; discurs. – V. cuvânta.
s. v. discurs.
s. f., g.-d. art. cuvântării; pl. cuvântări
f. Expunere oratorică făcută în fața unui public; discurs. /v. a cuvânta