, -Ă, cuveniți, -te, adj. Care se cuvine, meritat; corespunzător, potrivit. – V. cuveni.
adj. 1. v. nimerit. 2. v. trebuincios. 3. da-torit. (Respectul ~ cuiva.) 4. v. meritat.
adj. m., pl. cuveníți; f. sg. cuvenítă, pl. cuveníte