s. f., pl. cvinárii
s. f. strofă alcătuită din cinci versuri; cvintet (4). (< fr. quinaire)
s.f. v. cvinariu [în DN].
adj. Care se divide exact cu cinci. ♦ Care are ca bază numărul cinci. // s.f. Strofă (sau poezie) alcătuită din cinci versuri. [Pron. -riu. / < fr. quinaire, cf. lat. quinque – cinci].
I. adj. format din cinci unități; divizibil cu 5. ♢ (despre măsură, ritm) compus din cinci elemente ritmice. II. s. m. monedă romană valorând 5 ași. (< lat. quinarius)