dăltuiri, s.f. Acțiunea de a dăltui și rezultatul ei; săpare cu dalta în piatră, în lemn etc. – V. dăltui.
dăltuiesc, vb. IV. Tranz. A lucra (tăind, cioplind, scobind etc.) un obiect, un material etc. cu dalta. – Daltă + suf. -ui.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăltuiésc, imperf. 3 sg. dăltuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. dăltuiáscă