Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția dărăpănarăți definiție dex
dărăpănarăți
găsește rime pentru
dărăpănarăți
DĂRĂPĂNÁ,
dărápăn
,
vb. I.
1.
Refl. (La
pers
. 3) A se
ruina
, a se
distruge
;
p. ext.
a se
nărui
, a se
surpa
.
2.
Tranz. (
Reg
.) A-și
smulge
părul
(de
jale
, de
desperare
). –
Probabil
din lat. *
derapinare.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia dărăpănarăți
DĂRĂPĂNÁ
vb.
1.
v.
ruina
.
2.
a (se)
dărâma
, a (se)
nărui
, a (se)
prăbuși
, a (se)
prăvăli
, a (se)
risipi
, a (se)
surpa
, (pop.) a (se)
hâi
, (
reg
.) a (se)
hurui
, a (se)
îmburda
, (Olt., Transilv. și
Maram
.) a (se)
sodomi
, (prin Mold. și Transilv.) a (se)
ului
, (înv.) a (se)
prăpădi
.
(Un
obuz
a ~
zidul
cetății
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia dărăpănarăți
dărăpăná
vb., ind. prez. 1 sg.
dărápăn
, 2 sg.
dărápeni
, 3 sg.
dărápănă
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
dărápene
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia dărăpănarăți
A SE DĂRĂPĂNÁ
pers
.3
se
dărápănă
intranz. pop. (
despre
construcții
)
A se
preface
în
ruine
; a se
ruina
; a se
dărâma
; a se
distruge
. /<lat.
derapinare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia dărăpănarăți
dărăpăná (-néz, dărăpănát),
vb. –
1.
(Înv.) A
tăia
, a zgîria. –
2.
(Înv.) A
smulge
părul
din
cap
. –
3.
(
Rar
) A
lua
, a
prăda
, a
jefui
. –
4.
A
distruge
, a
nărui
, a
rade
de pe
fața
pămîntului. –
5.
A
dăuna
, a
păgubi
, a
ruina
. – Var.
derăpăna.
Lat.
dĕruncĭnāre
„a
peria
, a
netezi
, a
nivela
”.
Semantismul
prezintă
dificultăți
, în
lumina
primelor
folosiri
documentate
în
limba
veche
și
populară
,
dar
uitate
în
limba
scrisă
.
Fonetismul
indică
faptul
că
trebuie
să se
plece
de la o var.
*dĕru(n)quĭnāre
, cu
trecerea
lui
qu
›
p
; la
pierderea
infixului
nazal
ar
fi
putut
influența
analogia
cu
rupes
, cf. it.
dirupare, dirupinato
.
Ipotezele
anterioare
sînt insuficiente: lat. *
deripinare
(
Candrea
,
Éléments
, 11);
dēripināre
din lat.
*dĕrapĕre
(Philippide,
Principii
,
99; Pușcariu 484; Tiktin; REW 2579;
Candrea
; Scriban; Rosetti, I, 165; cf.
contra
Graur
,
BL
, V, 95),
formație
dificilă
care nu
explică
evoluția
semantică
; gr. δρεπανιζω „a
seca
” (Bogrea,
Dacor.,
IV
, 807). – Der.
dărăpănătură
,
s.f. (
ruină
,
clădire
dărăpănată
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia dărăpănarăți
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK