definiția dăruire definiție dex

dăruiri, s.f. Acțiunea de a (se) dărui și rezultatul ei; dăruială; (concr.) dar². ♦ Fig. Devotament, abnegație, sacrificiu. – V. dărui.

s. v. devotament.

s. f., g.-d. art. dăruírii; pl. dăruíri

dăruiesc, vb. IV. 1. Tranz. A da în dar² ceva cuiva; a face cuiva un dar²; a cinsti pe cineva cu ceva. ♦ A înzestra pe cineva cu ceva; a dota. 2. Tranz. A da, a acorda. 3. Tranz. și refl. A (se) consacra, a (se) dedica (unei idei, unui scop). [Prez. ind. și: dắrui] – Din sl. darovati.

dăruiesc, vb. IV. 1. Tranz. A da în dar² ceva cuiva; a face cuiva un dar²; a cinsti pe cineva cu ceva. ♦ A înzestra pe cineva cu ceva; a dota. 2. Tranz. A da, a acorda. 3. Tranz. și refl. A (se) consacra, a (se) dedica (unei idei, unui scop). [Prez. ind. și: dắrui] – Din sl. darovati.

vb. 1. a da, a oferi, (înv.) a prosfora, (gre-cism înv.) a prosferisi. (I-a ~ un colier.) 2. v. dona. 3. v. consacra.

vb. v. acorda, da, dota, înzestra, preda.

vb. 1. a da, a oferi, (înv.) a prosfora, (gre-cism înv.) a prosferisi. (I-a ~ un colier.) 2. v. dona. 3. v. consacra.

vb. v. acorda, da, dota, înzestra, preda.

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăruiésc, imperf. 3 sg. dăruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. dăruiáscă

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăruiésc, imperf. 3 sg. dăruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. dăruiáscă

tranz. (bunuri materiale) A aduce în dar; a dona; a da. [Sil. -ru-i] /<sl. darovati

tranz. (bunuri materiale) A aduce în dar; a dona; a da. [Sil. -ru-i] /<sl. darovati