definiția dada definiție dex

s.n. (Rar) Dadaism. – Din fr. [l'école] dada.

s. invar. v. dadaism.

s. n. invar.

n. v. DADAISM. /<fr. [l' école] dada

s.n. Nume adoptat de curentul cunoscut mai ales sub denumirea de dadaism (cuvântul pare împrumutat din limbajul copiilor). [< fr. (l'école) dada, cf. dada – căluț de lemn].

s. n. inv. dadaism. (< fr. /l'école/ dada)

dade, s.f. (Reg.) Termen de respect folosit de oamenii de la țară pentru a se adresa unei femei mai în vârstă sau unei surori mai mari; leliță, daică. – Din bg., scr. dada.

s. v. lele, leliță, mătușă, țață.

s. f., g.-d. art. dádei; pl. dáde

dádi, s.m. Tată (al unui țigan). (din țig. dad)

dáde, s.f. ~ (din tc. dada = stăpână (a casei), prob. parțial prin interm. bg., sb., magh. dada; în macedorom. dadă)

s.f. – Nume care se dă de obicei la țară unei surori mai mari, unei mătuși, și, în general, unei femei mai în vîrstă. – Mr. dadă. Tc. dada „stăpîna casei, gospodină”, probabil în parte prin intermediul bg., sb., mag. dada (Tiktin; Candrea; cf. Berneker 176). – Der. dădacă, s.f. (doică); dădăci, vb. (a crește; a educa, a forma, a călăuzi); dădăceală, s.f. (creștere; educație, grijă); daică, s.f. (Olt., Munt., stăpîna casei; soră mai mare), din sb. dajka, dim. de la dada; cf. dodă.

s.m. – Tată (al unui țigan). – Var. dadea, tetea. Țig. dad (Graur 146; Candrea); tetea, prin încrucișare cu tată.