danii, s.f. (Înv.) Faptul de a dărui (avere, bani etc.); (concr.) dar2, donație. ♢ Hrisov (sau act) de danie = act prin care se întărește în scris o donație. ♢ Expr. A face danie (cuiva) = a dărui averea (cuiva). – Din sl. danije.
f. 1) înv. Obiect dăruit unei biserici sau mănăstiri. 2) rar Obiect oferit cuiva sau primit de la cineva fără plată în semn de prietenie, de dragoste, de respect etc.; cadou; dar; atenție. [Art. dania; Sil. -ni-e] /<sl. danije
s.f. – 1. Donație. – 2. Pomană, ofrandă. Sl. danije „donație”, de la dati „a da” (Cihac, II, 90). – Der. dănos, adj. (generos, darnic), cf. sl. danŭ „donat” (Candrea); dănui, vb. (înv., a face donație).
expr. (intl.) 1. a se sustrage urmăririi penale. 2. a nu mai comite infracțiuni.