definiția danii definiție dex

expr. (intl.) 1. a se sustrage urmăririi penale. 2. a nu mai comite infracțiuni.

s. n., pl. dánuri

s.m. Grad de măiestrie, categorie de clasificare la judo. [< fr. dan < cuv. japonez].

s. m. grad de calificare în ierarhia titularilor centurii negre în artele marțiale japoneze (judo, karate, aikido etc.). (< fr. dan)

danii, s.f. (Înv.) Faptul de a dărui (avere, bani etc.); (concr.) dar², donație. ♢ Hrisov (sau act) de danie = act prin care se întărește în scris o donație. ♢ Expr. A face danie (cuiva) = a dărui averea (cuiva). – Din sl. danije.

s. v. dar, donație.

s. f. (sil. -ni-e), g.-d. art. dániei; pl. dánii, art. dániile (sil. -ni-i-)

f. 1) înv. Obiect dăruit unei biserici sau mănăstiri. 2) rar Obiect oferit cuiva sau primit de la cineva fără plată în semn de prietenie, de dragoste, de respect etc.; cadou; dar; atenție. [Art. dania; Sil. -ni-e] /<sl. danije

s.f. – 1. Donație. – 2. Pomană, ofrandă. Sl. danije „donație”, de la dati „a da” (Cihac, II, 90). – Der. dănos, adj. (generos, darnic), cf. sl. danŭ „donat” (Candrea); dănui, vb. (înv., a face donație).