s. f., g.-d. art. dărăcitoárei; pl. dărăcitoáre
s. f., g.-d. art. dărăcitoárei; pl. dărăcitoáre
dărăcitori, -oare, subst. 1. S.m. și f. Muncitor specializat în dărăcit, care lucrează la dărăcit. 2. S.n. Perie cu dinți rari de oțel, folosită pentru dărăcit; darac. – Dărăci + suf. -tor.
(persoană) s. m., pl. dărăcitóri
(instrument) s. n., pl. dărăcitoáre
n. Pieptene pentru scărmănat, pieptănat sau pentru destrămat lâna, cânepa sau inul; darac. /a dărăci + suf. ~tor