dărâmări, s.f. Acțiunea de a (se) dărâma și rezultatul ei; doborâre; distrugere, nimicire, surpare, ruinare. [Var.: (reg.) dărmáre s.f.] – V. dărâma.
s. 1. v. demolare. 2. v. prăbușire. 3. v. că-dere. 4. v. doborâre.
≠ clădire
s. f., g.-d. art. dărâmării; pl. dărâmări