s.n. Concepție evoluționistă, formulată de naturalistul englez Darwin, care explică originea și evoluția speciilor de animale și de plante prin transformarea treptată a altor specii care au trăit odinioară pe pământ, ca urmare a interacțiunii dintre variabilitate, ereditate, suprapopulație, lupta pentru existență și selecția naturală. – Din fr. darwinisme.
s. 1. v. evoluționism. 2. (FILOZ.) darwinism social = social-darwinism.
n. Concepție despre legile de dezvoltare a naturii vii, întemeiată de Ch. Darwin, care explică originea și evoluția speciilor de plante și de animale prin interacțiunea mai multor factori, dintre care rolul definitoriu îi revine selecției naturale. /<fr. darwinisme
s.n. Concepție evoluționistă potrivit căreia speciile se transformă treptat unele în altele prin interacțiunea mai multor factori: variabilitatea, ereditatea, suprapopulația, lupta pentru existență și selecția naturală. ♢ Darwinism social = curent în sociologie care extinde legile biologice ale luptei pentru existență și ale selecției naturale la domeniul fenomenelor sociale. [< fr. darwinisme, cf. Darwin – biolog materialist englez].
s. n. concepție evoluționistă potrivit căreia speciile animale și vegetale se transformă treptat unele în altele ca urmare a interacțiunii dintre variabilitate, ereditate, suprapopulație, lupta pentru existență și selecția naturală. o ~ social = concepție sociologică din a doua jumătate a sec. XIX care extinde legile biologice ale luptei pentru existență și ale selecției naturale la viața socială. (< fr. darwinisme)