dăulez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) slei de puteri; a (se) istovi, a (se) speti, a (se) prăpădi. [Pr.: dă-u-. – Var.: dăhulá, dehulá vb. I] – Et. nec.
vb. v. deșela, istovi, speti.
(sil. dă-u-)/dehulá vb., ind. prez. 1 sg. dăuléz/dehuléz, 3 sg. și pl. dăuleáză/dehuleáză
dăulați, -te, adj. (Reg.) Sleit de puteri, istovit, spetit, prăpădit. ♦ (Despre lucruri) Stricat, ruinat. [Pr.: dă-u-. – Var.: dăhulát, -ă, dehulát, -ă adj.] – V. dăula.
adj. v. deșelat, istovit, spetit.