deșocări, s.f. Acțiunea de a deșoca și rezultatul ei. – V. deșoca.
s. f., g.-d. art. deșocării
deșochez, vb. I. Tranz. (Med.) A scoate pe cineva din starea de șoc (2). – Des 1- + șoca.
vb. → șoca
tranz. A scoate dintr-o stare de șoc. /des- + a șoca
vb. tr. a scoate pe cineva din starea de șoc prin aplicarea de diferite tehnici terapeutice. (după fr. déchocage)