, debarale, s.f. Încăpere mică, anexă într-o locuință, întrebuințată pentru depozitarea obiectelor care se folosesc mai rar, a vechiturilor etc. – Din fr. débarras.
f. Încăpere accesorie într-o locuință în care sunt păstrate obiecte (folosite mai rar). [Art. debaraua; G.-D. debaralei] /<fr. débarras
s.f. Încăpere, loc unde se țin lucruri folosite rar, vechituri etc. [Pl. -ale. / < fr. débarras].