debilitez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină debil. – Din fr. débiliter, lat. debilitare.
vb. a (se) slăbănogi, a slăbi, a (se) șubrezi, (reg.) a (se) ticăloși, (prin Munt.) a (se) șiștăvi. (S-a ~ de tot, bietul copil!)
vb., ind. prez. 1 sg. debilitéz, 3 sg. și pl. debiliteáză
tranz. A face să se debilizeze. /<fr. débiliter, lat. debilitare
intranz. A deveni debil. /<fr. débiliter, lat. debilitare
vb. I. tr., refl. A face să devină sau a deveni debil. [Cf. fr. débiliter, lat. debilitare].
vb. tr., refl. a face să devină, a deveni debil. (< fr. debiliter, lat. debilitare)