debușez, vb. I. Intranz. A ieși dintr-un loc îngust, dintr-un loc acoperit. – Din fr. déboucher.
vb., ind. prez. 1 sg. debușéz, 3 sg. și pl. debușeáză, 1 pl. debușăm; conj. prez. 3 sg. și pl. debușéze; ger. debușând
vb. I. intr. (Mil.) A ieși dintr-un loc îngust, dintr-un loc acoperit. [< fr. déboucher].
vb. intr. a da înspre..., a se deschide spre... ♢ (mil.) a ieși dintr-un loc îngust, acoperit, la loc deschis. (< fr. déboucher)