vb. v. dezghioca.
deciocăléz, vb. I (reg.) 1. a curăța știuleții de foi. 2. a scoate roatele căruței.
deciocălez, vb. I. Tranz. (Reg.) A desface un obiect în părțile componente; a demonta. – Din de(s)- + ciocălău.