declivități, s.f. 1. Unghi format de o dreaptă înclinată cu planul orizontal. 2. Înclinare a unui teren, a unei șosele sau a unei căi ferate pe o porțiune uniformă. – Din fr. déclivité, lat. declivitas, -atis.
s. f. (sil. -cli-), g.-d. art. declivității; pl. declivități
f. 1) Unghi ascuțit format de o dreaptă înclinată (sau de un plan) cu o dreaptă sau cu un plan orizontal; pantă. 2) geogr. Stare declivă a unei suprafețe de teren; înclinare. [Art. declivitatea; G.-D. declivității] /<fr. déclivite, lat. declivitas, ~atis