, decontez, vb. I. Tranz. A justifica în mod detaliat, pe bază de acte, întrebuințarea unei sume (primite). – Din fr. décompter.
vb., ind. prez. 1 sg. decontéz, 3 sg. și pl. deconteáză; conj. prez. 3 sg. și pl. decontéze; ger. decontând
tranz. (sume de bani, cheltuieli, bunuri materiale) A motiva printr-un decont. /<fr. décompter