decorez, vb. I. Tranz. 1. A împodobi o clădire, o cameră etc. cu diverse obiecte, ornamente, zugrăveli etc., destinate să le înfrumusețeze. 2. A acorda, a conferi cuiva o decorație. – Din fr. décorere, lat. decorare.
tranz. (săli, clădiri etc.) A împodobi cu decoruri; a înzestra cu elemente ornamentale; a ornamenta. /<fr. décorer, lat. decorare
vb. I. tr. 1. A orna, a împodobi cu decoruri. 2. A conferi, a acorda cuiva o decorație. [< fr. décorer, it., lat. decorare].
vb. tr. 1. a orna, a împodobi cu decoruri. 2. a conferi o decorație. (< fr. décorer, lat. decorare)
decorați, -te, adj. 1. Împodobit, ornat. 2. Care a fost distins cu o decorație. – V. decora.