definiția decorului definiție dex

decoruri, s.n. 1. Ansamblu de obiecte care servesc la crearea cadrului în care se desfășoară un spectacol de teatru, balet, film. ♦ Fig. Cadru, ambianță în care se petrece o acțiune; peisaj, tablou. 2. Ceea ce servește pentru a decora ceva; ornament, podoabă; ornamentația interioară sau exterioară a unei clădiri, a unei săli, a unui obiect etc. – Din fr. décor.

s. 1. cadru, scenă, (rar) scenărie. (~ul reprezintă o pădure.) 2. v. podoabă.

s. v. cadru, peisaj, priveliște, scenă, tablou, vedere.

s. n., pl. decóruri

n. 1) Totalitate a obiectelor și a pânzelor pictate, folosite pentru a crea cadrul necesar desfășurării acțiunii într-un spectacol sau film. 2) fig. Ansamblu de împrejurări în care se desfășoară o acțiune. 3) Ansamblu de elemente care servesc pentru a împodobi clădiri, interioare etc.; ornamentație. /<fr. décor

s.n. 1. Totalitatea pânzelor pictate, a paravanelor, a mobilelor și a altor obiecte folosite pentru a crea cadrul în care se joacă o piesă pe scenă sau o scenă de film. ♦ (Fig.) Cadru, ambianță; peisaj, tablou. 2. Podoabă, ornament; ornamentație. [< fr. décor].

s. n. 1. ansamblu de obiecte (panouri, mobilier etc.) pentru a crea cadrul în care se desfășoară un spectacol, un balet, un film. 2. (fig.) cadru, ambianță; peisaj, tablou. 3. podoabă, ornament; ornamentație. (< fr. décor)