adj. m., pl. decumbénți; f. sg. decumbéntă, pl. decumbénte
adj. (Bot.; despre tulpinile târâtoare) Care are un vârf ascendent. [Cf. lat. decumbere = a se culca jos].
adj. (despre ramuri sau tulpini târâtoare) cu vârf ascendent. (< engl. decumbent)