dedulcesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se deprinde, a se îndulci cu sau la ceva; a prinde gust de ceva, a se deda cu binele. – De4 + dulce.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dedulcésc, imperf. 3 sg. dedulceá; conj. prez. 3 sg. și pl. dedulceáscă
intranz. fam. A prinde gustul unor lucruri plăcute, dar puțin accesibile tuturor; a se deprinde (cu ceva bun). /de + dulce