, defecări, s.f. Acțiunea de a defeca și rezultatul ei. – V. defeca.
s. (FIZIOL.) defecație, ieșire, purgație, (pop.) căcare, cufureală, (înv.) purgare, (eufe-mistic) scaun.
s. f., g.-d. art. defecării; pl. defecări
s.f. Acțiunea de a defeca și rezultatul ei; defecație. [< defeca].