Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția defectei definiție dex
defectei
găsește rime pentru
defectei
DEFÉCT, -Ă,
defecți
, -te,
s.n., adj.
1.
S.n.
Lipsă
,
scădere
,
imperfecțiune
materială
,
fizică
sau
morală
;
cusur
,
meteahnă
,
neajuns
,
beteșug
,
hibă
. ♦
Deranjament
,
stricăciune
care
împiedică
funcționarea
unei
mașini
, a unui
aparat
. ♦ Ceea ce nu este
conform
anumitor
reguli
stabilite
într-un
anumit
domeniu
. ♦
Dezavantaj
,
inconvenient
.
2.
Adj. Care s-a
defectat
, s-a
stricat
; care are un
defect
(
1
). – Din lat.
defectus,
germ.
Defekt.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia defectei
DEFÉCT
s., adj.
1.
s.
cusur
,
deficiență
,
imperfecțiune
,
insuficiență
,
lacună
,
lipsă
,
meteahnă
,
neajuns
,
păcat
,
scădere
,
slăbiciune
,
viciu
, (livr.)
carență
,
racilă
,
tară
, (pop. și fam.)
beteșug
, (
reg
. și fam.)
hibă
, (
reg
.)
madea
,
teahnă
, (Olt., Munt. și Mold.)
ponos
, (înv.)
greșeală
,
lichea
, nedesăvirșire,
răutate
.
(Are
nenumărate
~.)
2.
s. v.
anomalie
.
3.
s. v.
patimă
.
4.
s. v.
defecțiune
.
5.
adj.
defectat
,
deranjat
,
dereglat
,
stricat
, (
rar
)
detracat
,
smintit
.
(Un
mecanism
, un
ceas
~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia defectei
Defect
≠
calitate
,
virtute
,
merit
,
perfecțiune
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia defectei
deféct
adj. m., pl.
defécți
;
f. sg.
deféctă
,
pl.
defécte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia defectei
deféct
s. n., pl.
defécte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia defectei
DEFÉC//T
1
~tă (~ți, ~te)
Care
prezintă
imperfecțiuni
; cu
neajunsuri
. /<lat.
defectus,
germ.
Defekt
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia defectei
DEFÉCT
2
~e
n.
1)
Lipsă
a unei
însușiri
fizice
sau
morale
;
neajuns
;
cusur
;
deficiență
;
meteahnă
. 2)
Deranjament
care nu
permite
unui
sistem
tehnic
să
funcționeze
normal
;
defecțiune
. 3)
Lipsă
de
integritate
anatomică
sau
funcțională
a unui
organ
;
deficiență
. /<lat.
defectus,
germ.
Defect
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia defectei
deféct (defécte),
s.n. –
Cusur
,
imperfecțiune
. Lat.
defectus
(
sec
. XIX). – Der.
defectuos
,
adj., din fr.
défectueux
;
defectuozitate
, s.f.;
defectibil,
adj., din fr.
défectible
;
defectiv
,
adj., din fr.
défectif.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia defectei
DEFÉCT
s.n.
Cusur
,
imperfecțiune
,
lipsă
;
beteșug
,
meteahnă
. ♦
Deranjament
care
împiedică
funcționarea
unei
mașini
, a unui
aparat
etc. [< lat.
defectus
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia defectei
DEFÉCT, -Ă
adj.
Care nu mai este în
stare
de
funcționare
;
stricat
. [< lat.
defectus
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia defectei
DEFÉCT, -Ă
I.
adj.
care s-a
defectat
, s-a
stricat
. II. s.n. 1.
imperfecțiune
,
lipsă
,
cusur
. ♢
deranjament
,
dereglare
care
împiedică
funcționarea
unei
mașini
, a unui
aparat
,
mecanism
etc. ♢
dezavantaj
,
inconvenient
. 2. (fiz.) ~ de
masă
=
diferența
dintre
suma
particulelor
constitutive
ale
unui
atom
și
masa
reală
a
acestuia
. (< lat.
defectus
, germ.
Defekt
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia defectei
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK