deficienți, -te, adj. Care are o insuficiență organică sau mintală. ♦ Care produce mai puțin decât trebuie, decât e planificat. ♦ (Substantivat) Persoană lipsită de anumite facultăți fizice sau psihice. Un deficient mintal. [Pr.: -ci-ent] – Din fr. déficient.
adj. m. (sil. -ci-ent), pl. deficiénți; f. sg. deficiéntă, pl. deficiénte
s.m., pl. deficiénți
1) Care vădește deficiențe (organice sau mintale); cu deficiențe. Organism ~. Inteligență ~tă. 2) Care se caracterizează prin deficit; cu deficit. Recoltă ~tă. [Sil. -ci-ent] /<fr. déficient
m. și f. Persoană care are deficiențe. [Sil. -ci-ent] /<fr. déficient
adj. Care este în deficit, în pierdere, în pagubă; care produce mai puțin decât trebuie. // s.m. și f. Persoană cu unele defecte fizice sau psihice. [Pron. -ci-ent. / < fr. déficient, it. deficiente].