deflagrații, s.f. Ardere explozivă a unui corp (cu flacără sau cu scântei), care se propagă cu viteză relativ mică. ♦ Fig. (Rar) Deflagrație mondială = război (mondial). – Din fr. déflagration, lat. deflagratio.
s. f. (sil. -fla-gra-ți-e), art. deflagráția (sil. -ți-a), g.-d. art. deflagráției; pl. deflagráții, art. deflagráțiile (sil. -ți-i-)
f. tehn. Ardere însoțită de explozie și de degajare de căldură. [Art. deflagrația; G.-D. deflagrației; Sil. -ți-e] /<fr. déflagration, lat. deflagratio, ~onis
s.f. (Rar) Ardere vie însoțită de explozie și de degajare de căldură. ♦ Ardere cu explozie în care reacția se propagă cu viteze mici. [Gen. -iei, var. deflagrațiune s.f. / cf. fr. déflagration, lat. deflagratio].