defoliez, vb. I. Tranz. A provoca uscarea și căderea frunzelor cu ajutorul substanțelor chimice în vederea grăbirii coacerii și mecanizării lucrărilor de recoltare; a desfrunzi. [Pr.: -li-a] – Din lat. defoliare.
vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. defoliéz, 3 sg. și pl. defoliáză, 1 pl. defoliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. defoliéze; ger. defoliínd (sil. -li-ind)
tranz. (plante) A lipsi de frunze (înainte de vreme) cu ajutorul unor substanțe chimice, în scopul de a urgenta coacerea sau de a mecaniza recoltarea. [Sil. -li-a] /<lat. defoliare