, defulez, vb. I. Tranz. (Psih.) A da curs liber ideilor sau tendințelor definitie/refula">refulate în subconștient. ♦ (Fam.) A-și descărca sufletul. – Din fr. défouler.
vb., ind. prez.1 sg. defuléz, 3 sg. și pl. defuleáză
vb. I. refl. (Franțuzism) A se lăsa purtat de stări afective; a-și da drumul. [< fr. (se) défouler].