degajări, s.f. 1. Acțiunea de a (se) degaja și rezultatul ei; răspândire, exalare; eliberare de o sarcină, de un obstacol. ♦ Libertate în mișcări, în comportare; nonșalanță. 2. Operație de îndepărtare a unei porțiuni de material de pe o piesă, de pe un teren etc. în vederea unei operații ulterioare. ♢ Unghi de degajare = unghi pe care îl formează fața de așchiere a unei unelte de tăiat cu planul perpendicular pe suprafața pe care o prelucrează. 3. (Concr.) Canelură circulară realizată prin așchiere la exteriorul sau în interiorul unei piese cilindrice. – V. degaja.
s. 1. v. emanație. 2. dezvoltare, emanare, emanație, producere, radiere. (~ de căldură.) 3. v. deblocare. 4. v. descotorosire. 5. v. naturalețe.
s.f. 1. Acțiunea de a degaja și rezultatul ei; răspândire, exalare; eliberare de o sarcină, de un obstacol. ♦ Îndepărtare a unei porțiuni de material de pe o piesă, de pe un teren etc. 2. (Concr.) Canelură circulară realizată prin așchiere la exteriorul sau interiorul unei piese cilindrice. [< degaja}.
s. f. 1. acțiunea de a degaja. 2. îndepărtare a unei porțiuni de material de pe o piesă, de pe un teren etc. 3. canelură circulară realizată prin așchierea la exteriorul sau interiorul unei piese cilindrice. (< degaja)