dejúg, vb. I. 1. Tranz. A scoate boul din jug. 2. Intranz. Fig. (Rar) A ajunge sau a se opri undeva; a poposi, a se așeza. – Lat. *disjugare.
≠ a înjuga
vb., ind. prez. 1 sg. dejúg, 3 sg. și pl. dejúgă
tranz. (boii) A eli-bera din jug. 2. intranz. A se opri cu carul (într-un loc oarecare). /<lat. disjugare