delectări, s.f. Faptul de a (se) delecta; desfătare, încântare; distracție. – V. delecta.
s. 1. v. încântare. 2. v. desfătare.
s. f., g.-d. art. delectării; pl. delectări
s.f. Acțiunea de a (se) delecta și rezultatul ei; încântare; distracție; delectație. [< delecta].