, delég, vb. I. Tranz. A transmite cuiva dreptul de a acționa ca reprezentant al unei persoane sau al unei instituții. ♦ A însărcina pe cineva, pe timp limitat, cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucrări. – Din fr. déléguer, lat. delegare.
tranz. (persoane) 1) A însărcina cu o delegație. 2) A numi temporar responsabil de efectuarea sau de organizarea unor lucrări. /<fr. déléguer, lat. delegare
vb. I. tr. A împuternici pe cineva cu dreptul de a acționa (în numele celui care-i dă împuternicirea); a da o delegație cuiva. ♦ A transmite prin delegație (o autoritate, o putere, o creanță etc.). [P.i. delég, se conjugă ca lega. / < fr. déléguer, cf. lat. delegare].