, delincvenți, -te, s.m. și f. Persoană care a săvârșit un delict penal. [Var.: delicvént, -ă s.m. și f.] – Din lat. delinquens, -ntis. Cf. fr. délinquant.
s. m., pl. delincvénți
s.m. și f. Înfăptuitor al unui delict. [Var. delicvent, -ă s.m.f. / cf. lat. delinquens, fr. délinquant, it. delinquente].
(-lin-cvent) s.m., pl. delincvénți
absolvent, angrosist, bididiu, buticar, capelmaistru, carantină, carete, călifar, ciolănist, client, coldan, concertist, ilegalist, indigo, înaintaș, japcan, jighimea, marfă udă, matroz, mărginean, meseriaș, ocnă, panoramă, plimbăreț, porumbel, solist, șme, șmecher cu legitimație, vătaf, zdreanță penală.