demagnetizéz, vb. I. Tranz. și refl. A pierde sau a face ca un corp să-și piardă proprietățile magnetice. – Din fr. démagnétiser.
vb., ind. prez. 1 sg. demagnetizéz, 3 sg. și pl. demagnetizeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. demagnetizéze
tranz. (corpuri magnetizate) A face să se demagnetizeze. /<fr. démagnétiser
pers. 3 se ~eáză intranz. A-și pierde magnetismul. /<fr. démagnétiser
vb. I. tr., refl. A pierde sau a face ca un corp să-și piardă magnetismul. [P.i. -zez. / cf. fr. démagnétiser].
vb. tr., refl. a pierde, a face ca un corp să-și piardă magnetizarea. (< fr. démagnétiser)