demarcați, -te, adj. 1. (Despre suprafețe, spații etc.) Care este delimitat printr-o linie de demarcație. 2. (Despre sportivi angajați într-un meci, într-o întrecere) Care a scăpat de sub urmărirea adversarului. – V. demarca.
demarchéz, vb. I. 1. Tranz. A însemna printr-o linie de demarcație; a delimita, a despărți, a hotărnici. 2. Refl. (Sport) A scăpa de sub supravegherea adversarului. – Din fr. démarquer.
demarchéz, vb. I. 1. Tranz. A însemna printr-o linie de demarcație; a delimita, a despărți, a hotărnici. 2. Refl. (Sport) A scăpa de sub supravegherea adversarului. – Din fr. démarquer.
vb., ind. prez. 1 sg. demarchéz/ demárc, 3 sg. și pl. demarcheáză/demárcă
vb., ind. prez. 1 sg. demarchéz/ demárc, 3 sg. și pl. demarcheáză/demárcă
pers. 3 se ~cheáză intranz. (despre jucători de fotbal, handbal etc.) A ieși de sub supravegherea unui adversar. /<fr. démarquer
pers. 3 se ~cheáză intranz. (despre jucători de fotbal, handbal etc.) A ieși de sub supravegherea unui adversar. /<fr. démarquer
vb. I. 1. tr. A însemna printr-o linie de demarcație; a mărgini, a separa, a delimita, a hotărnici. 2. refl. (Sport) A scăpa de sub supravegherea adversarului. [< fr. démarquer, it. demarcare].
vb. I. 1. tr. A însemna printr-o linie de demarcație; a mărgini, a separa, a delimita, a hotărnici. 2. refl. (Sport) A scăpa de sub supravegherea adversarului. [< fr. démarquer, it. demarcare].
vb. I. tr. a însemna printr-o linie de demarcație; a delimita, a despărți, a separa. II. refl. (sport) a scăpa de sub supravegherea adversarului. (< fr. démarquer)
vb. I. tr. a însemna printr-o linie de demarcație; a delimita, a despărți, a separa. II. refl. (sport) a scăpa de sub supravegherea adversarului. (< fr. démarquer)